Condiția de bază a analizei dendrocronologice este existența pe mostra destinată analizei a unui număr de minim 31 de inele anuale măsurabile. Prelevarea mostrei se face de obicei în trei feluri: fie ne deplasăm noi la fața locului și facem forajul ori măsurăm pe suprafață, fie cei interesați ne trimit mostra lemnoasă prelevată de ei înșiși.
I. În cazul cercetărilor structurilor lemnoase a monumentelor istorice (șarpante, clopotnițe, biserici de lemn, podele, grinzi etc.), eșantionul se colectează cu un burghiu special. Diametrul găurii în cazul stejarilor este 20 mm, iar în cazul brazilor 25 mm, astfel încât prelevarea mostrelor nu influențează statica elementelor și a structurilor lemnoase. În cazul elementelor schimbate, scoase, tăiem o secțiune cu ferăstrăul, ca inelele anuale să poată fi măsurate de-a lungul mai multor raze. Dintr-o structură lemnoasă din stejar este indicată prelevarea a minim 6 mostre, iar din cele din brazi și molizi minim 10, însă dacă în structură există mai multe etape, elemente schimbate, sau observăm semne ale reconstrucției, desigur avem nevoie de mai multe probe. Mostrele din structuri lemnoase istorice, pentru documentare și analiza corectă, sunt colectate de preferință de noi înșine, la fața locului.
II. În cazul obiectelor artistice din lemn (altare, tablouri, strane, tavane din lemn, parapete de bănci etc.) este evident că forajul nu este posibil, de aceea măsurăm grosimea inelelor anuale numai pe suprafața obiectului, cu metodă non-invazivă. Măsurarea se face după curățarea suprafeței cu o cameră-microscop digitală sau cu o lupă cu scală, apoi, ulterior, datele sunt digitalizate în laborator. Cu această metodă putem determina cronologia exactă a unor tablouri, altare, tavane casetate, strane etc.
III. Prelevarea mostrelor arheologice necesită cooperarea arheologului. Starea resturilor lemnoase indică dacă se poate fora sau tăia pentru mostre la fața locului, pe sit. De cele mai multe ori însă arheologul responsabil ne trimite piesa lemnoasă, arsă sau umedă, atent împachetată, ținută umedă dacă trebuie. În cazul stâlpilor și al grinzilor este suficientă o secțiune groasă de 2-3 cm pentru măsurare. Prin urmare, marea parte a piesei poate să rămână de control pe situl arheologic sau în muzeu. Șansele pentru analiza rămășițelor lemnoase arse sunt existente numai dacă mostra este destul de mare, conține destule inele anuale și datorită împachetării atente ajunge în laboratorul nostru în stare optimă pentru măsurători. Măsurarea inelelor anuale ale pieselor arse care se rup neregulat și nu se pot tăia cu ferăstrăul este foarte grea și reprezintă o manevră cu multe incertitudini.
În laboratorul dendrocronologic preparăm suprafața secțiunii transversale a mostrelor pentru măsurare și determinăm speciile de arbore din care acestea provin. După aceea măsurăm inelele anuale cu o precizie de sutime de mm pe o masă specială de măsurare și cu ajutorul unor programe pe calculator special concepute pentru acest scop. Datarea șirurilor de date ale inelelor anuale pe care le-am obținut după măsurare se face prin compararea cronologiilor datate din Transilvania și din străinătate. Datare se referă în fiecare caz la momentul tăierii arborelui!
